Baba Dochia si cele 9 cojoace - "Babele"

Nu uitati sa va alegeti baba!

Zilele Babei....

Zilele cuprinse intre intai si noua martie corespund zilelor in care Dochia urca muntele, fugind de Traian. Aceasta este semnificatia zilelelor conform primei legende. Urmarind firul epic si semnificatiile celeilalte variante, alternanta zilelor ploioase cu cele calduroase din aceasta perioada se datoreaza instabilitatii caracterului Babei Dochia.

Zilele Babei sunt in numar de noua. Pentru ca in aceste zile se face trecerea spirituala din frig in caldura, din iarna in primavara, s-a pastrat obiceiul alegerii zilelor de Babe. Fiecare om isi alege o zi din intervalul intai si noua martie sau intai si doisprezece martie, in unele zone. In functie de evolutia vremii din acea zi, zi frumoasa si insorita sau zi friguroasa si ploioasa, ne putem anticipa norocul si starea sufleteasca din acel an. Daca va fi vreme frumoasa, vom fi veseli si binedispusi tot anul, daca din contra va fi frig sau va ninge, vom fi precum vremea: mohorati, fara viata si fara noroc de-a lungul intregului an.

Modalitatea prin care ne alegem zilele de Babe difera si ea de la zona la zona.Unii si le aleg aleatoriu, pur si simplu optand pentru o zi din cele noua, altii si le aleg in functie de ziua in care sunt nascuti. Daca sunt nascuti in oricare din cele noua zile, isi aleg Baba in ziua respectiva. Daca data nasterii este formata din doua cifre, se face suma dintre acestea, iar rezultatul obtinut este Baba persoanei nascute in acea zi. Ce trebuie sa mai stim este faptul ca de ziua Babei Dochia nu avem voie sa lucram. Se spune ca cei care fac treaba in ziua de intai martie atrag ghinionul si zilele negre asupra lor. Daca va amuza acest joc de-a norocul si ghinionul si inca nu v-ati ales o zi de Baba, grabiti-va pentru ca intai martie ne bate la usa. O sa fac si eu asta si mai mult ca sigur ca o sa ma hotarasc chiar astazi...

Sursa

Legenda Mărţişorului: Voinicul care a eliberat Soarele

 Voinicul care a eliberat Soarele

      Un mit povesteste cum Soarele a coborat pe Pamant in chip de fata preafrumoasa, dar un zmeu a furat-o si a inchis-o in palatul lui. Atunci pasarile au incetat sa cante, copiii au uitat de joaca si veselie si lumea intreaga a cazut in mahnire. Vazand ce se intampla fara Soare, un tanar curajos a pornit spre palatul zmeului sa elibereze preafrumoasa fata. A cautat palatul un an incheiat, iar cand l-a gasit, a chemat zmeul la lupta dreapta. Tanarul a invins creatura si a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat inapoi pe Cer si iarasi a luminat intreg pamantul. A venit primavara, oamenii si-au recapatat veselia, dar tanarul luptator zacea in palatul zmeului dupa luptele grele pe care le avuse. Sangele cald i s-a scurs pe zapada, pana cand l-a lasat pe tanar fara suflare. In locurile in care zapada s-a topit, au rasarit ghiocei – vestitori ai primaverii. Se zice ca de atunci lumea cinsteste memoria tanarului curajos legand cu ata doua flori: una alba, alta rosie.. Culoarea rosie simbolizeaza dragostea catre frumos si aminteste de curajul tanarului, iar cea alba este a ghiocelului, prima floare a primaverii.

De 1 Martie, românii au obiceiul ca părinţii să lege copiilor la mână sau la gât câte o monedă, pentru ca aceştia să aibă noroc tot anul şi să fie sănătoşi. Punerea mărţişorului se face de obicei înainte de răsăritul soarelui. El este dăruit, în zilele noastre, în principal copiilor, fetelor şi femeilor, pentru a le proteja gingăşia şi sensibilitatea.

Fetele se spală tot anul cu apa din zăpada rămasă până la 1 martie, pentru a fi frumoase şi drăgăstoase.

După 12 zile de purtat mărţişorul, acesta se scoate şi se leagă de un pom roditor, pentru a face multe fructe în anul respectiv. Se mai spune că dacă e vreme frumoasă, atunci vom avea o primăvară însorită.


Sursa

Martisorul - origine si semnificatie

In vechime, pe data de 1 martie, martisorul se daruia inainte de rasaritul soarelui, copiilor si tinerilor - fete si baieti deopotriva. Snurul de martisor, alcatuit din doua fire de lana rasucite, colorate in alb si rosu, sau in alb si negru, reprezinta unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, fertilitate-sterilitate, lumina-intuneric. Snurul era fie legat la mana, fie purtat in piept. El se purta de la 1 martie pana cand se aratau semnele de biruinta ale primaverii: se aude cucul cantand, infloresc ciresii, vin berzele sau randunelele. Atunci, martisorul fie se lega de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc, fie era aruncat in directia de unde veneau pasarile calatoare, rostindu-se: "Ia-mi negretele si da-mi albetele".


Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte.

Cu timpul, la acest snur s-a adaugat o moneda de argint. Moneda era asociata soarelui. Martisorul ajunge sa fie un simbol al focului si al luminii, deci si al soarelui.

Poetul George Cosbuc, intr-un studiu dedicat martisorului afirma: " scopul purtarii lui este sa-ti apropii soarele, purtandu-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, mai intai frumusete ca a lui, apoi veselie si sanatate, cinste, iubire si curatie de suflet... Taranii pun copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca."

Cu banul de la snur se cumparau vin rosu, paine si cas proaspat pentru ca purtatorii simbolului de primavara sa aiba fata alba precum casul si rumena precum vinul rosul.

Despre istoricul martisorului, Tudor Arghezi afirma in volumul "Cu bastonul prin Bucuresti": "...La inceput, atunci cand va fi fost acest inceput, martisorul nu era martisor si poate ca nici nu se chema, dar fetele si nevestele, care tineau la nevinovatia obrazului inca inainte de acest inceput, au bagat de seama ca vantul de primavara le pateaza pielea si nu era nici un leac. Carturaresele de pe vremuri, dupa care au venit carturarii, facand "farmece" si facand si de dragoste, au invatat fetele cu pistrui sa-si incinga grumazul cu un fir de matase rasucit. Firul a fost atat de bun incat toate cucoanele din mahala si centru ieseau in martie cu firul la gat.

...Vantul usurel de martie, care impestrita pleoapele, nasul si barbia, se numea martisor si, ca sa fie luat raul in pripa, snurul de matase era pus la zintii de mart. Daca mai spunem ca firul era si rosu, intelegem ca el ferea si de vant, dar si de deochi."

Mentionam ca la geto-daci anul nou incepea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima luna a anului. Calendarul popular la geto-daci avea doua anotimpuri: vara si iarna. Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine, sanatate, dragoste si bucurie.

Astazi, valoarea martisorului incepe sa fie data doar de creatia artistica. Se confectioneaza din orice si poate sa semnifice orice. Doamna Irina Nicolau afirma "Candva, credeau in puterea magica a martisorului. Acum nu mai cred. Candva, oamenii credeau ca o baba a urcat la munte cu 12 cojoace si a inghetat. Acum nu mai cred. Si nici nu vor mai crede vreodata. Tot ce pot e sa cunoasca povestea. Atat."

Sursa

Mosii sau Mucenicii

Se povesteste ca, in dimineata de 9 martie, patruzeci de sfinti au batut cu ciomegele in pamant ca sa intre gerul, iar alti patruzeci au facut acelasi lucru ca sa scoata afara caldura si sa rasara iarba verde.Marcata in calendarul ortodox cu o cruce neagra, ziua de 9 martie aduce in casele romanilor sarbatoarea crestina a Sfintiilor 40 de mucenici din Sevastia, laolalta cu stravechi practici de pomenire a mosilor de neam si de provocare a primaverii. Cartile sfinte spun ca pe vremea imparatului Lichinie, in Sevas­tia, cetatea Armeniei, traia un voievod cumplit pe nume Agricolae si ca acesta avea o armata formata din 40 de soldati, toti crestini. Prinzand de veste, voievodul i-a silit sa se lepede de dreapta credinta pentru a se inchina idolilor. Refuzand sa o faca si incalcand astfel porunca, soldatii au fost supusi unor torturi de neimaginat. Au fost tinuti o noapte intr-un rau inghetat, le-au fost zdrobite fluierele picioarelor, iar dupa ce si-au luat cununa muceniciei de la Hristos, trupurile lor au fost arse pe rug si aruncate intr-un rau. 

In calendarul popular, sar­ba­toa­rea poarta numele de Mucenicii, Ma­ci­nicii, Mosii de Martisor, Sfintisorii sau Sambra plugului, ultima denumire evocand inceputul noului an agricol. In unele locuri se crede ca Ba­bele, capricioase si imprevizibile, mai zabovesc inca trei zile pe la noi insa, in majoritatea zonelor, incepand din aceasta zi, Zilele Babelor lasa locul Zilelor Mosilor. Despre acestea se spune ca ar fi mai bune, mai cal­du­roa­se si mai senine precum sufletul Mo­si­lor. Mucenici sunt spiritele acestor stra­mosi mitici, carora femeile le pre­ga­tesc si le aduc ofranda preparate ri­tuale ce urmeaza a fi consumate in con­text ceremonial sau impartite de pomana la biserica. Poarta numele de mucenici, macinici, brandusi, bran­dusei, bradosi, sfinti si sfintisori, si au forma de opt, de albina, de po­rum­bel sau chiar de om, ecou prin vea­curi al sacrificiilor rituale umane, atestate in ceremoniile Anului Nou, celebrat in vechime la echinoctiul de primavara.

In fiecare an, la 9 martie, se aprin­de focul echinoctial de Mucenici, numit si Focul Sfintilor. Proiectie simbolica a soarelui pe pamant, focul arde anotimpul cel vechi si im­ba­tra­nit, pentru a-l face sa renasca pe cel nou, aducator de vigoare si viata. Totoda­ta, are un rol apotropaic, fertilizator si magic. Copiii sar peste focurile aprinse in fiecare ograda, pentru a fi feriti de boli, femeile presara cenusa de jur-imprejurul gospodariei, formand un cerc protector impotriva serpilor, barbatii intretin flacarile cat mai mult timp, cu credinta ca, astfel, ii incalzesc pe cei 40 de Mucenici…

Pe 9 martie are loc si "retezatul stupilor", adica se scot stupii afara, se cu­ra­ta fagurii si se recolteaza mierea, fo­losita acum in scop ceremonial. Din ea se prepara fel de fel de leacuri ba­besti si tot cu ea se indulceste ra­chiul, consumat in betia rituala in­ga­duita de Mucenici. Apoi se ung stu­pii cu rachiu pentru ca sa se in­mul­teas­ca roiul si se impart de pomana mu­ce­nici (in forma de albina) si miere. Daca tot am pomenit de betia ri­tua­­la, trebuie sa amintim faptul ca in aceasta zi traditia cere sa bem 40 de pahare cu vin sau – daca nu ne tin puterile – sa gustam de 40 de ori din licoarea magica aducatoare de sange nou, sanatate si vigoare.

Un alt obicei este pornirea simbolica a plugului. Sarbatoare consacrata agricultorilor, scoaterea plugului in fata casei in mod festiv reprezinta deschiderea ciclului sarbatorilor de primavara si totodata a muncilor campului specifice anotimpului. Era momentul in care plugarii, pana la mijlocul veacului trecut, incheiau intelegerile pentru intovarasire, pecetluite intotdeauna de o petrecere de pomina. Aceasta se organiza de bucurie ca ritualul a fost implinit in ciuda faptului ca "una din grijile strigoilor este sa impiedice pe oameni la pornitul plugului". (T. Pamfile)

Nu trebuie sa uitam ca toti oamenii care nu au nume de sfinti isi serbeaza onomastica pe 9 martie, iar tot ce semanam in aceasta zi va rodi de 40 de ori mai mult, iar, daca nu respectam sarbatoarea, vom boli 40 de zile, ca asa cum va fi vremea, o vom avea si in urmatoarele 40 de zile.

Sursa